duminică, 4 august 2013

nenorocitii si ora 4

Cand n-ai somn la 4 dimineata, te gandesti vreodata ca poate ploaia e un cumul de lacrimi varsate de diverse persoane din lume? Ca frigul e format din toate lucrurile reci spuse de noi? Ca poate caldura apare atunci cand destula iubire a fost raspandita in jur, ca asta face norii sa se risipeasca? 4 e ora perfecta sa te gandesti ca fiecare intamplare ce ne implica direct e o urmare imediata a ceva ce am facut. Ca "dupa fapta si rasplata" sau karma, oricum ai vrea sa-i spui, e prezenta in toate aspectele vietii.

La 4 dimineata e cand iti spui "Stii, chestiile rele oricum se intampla. Mie, tie, tuturor." Si poate asa e, ele se intampla si poate nu sunt mai aprigi atunci cand esti un nenorocit. Poate nu o sa ai un accident sau o sa ti se termine bateria la telefon mai repede din cauza asta. Dar stii ce cu siguranta o sa se intample? O sa iti fie frig, o sa ploua si caldura aia, de care vorbeam mai devreme, nu o sa fie si la tine. Ca sa se inteleaga totusi, vorbesc metaforic, pentru ca haide sa fim seriosi, schimbarile climatice clar nu au nicio legatura cu dobitocul care te-a injurat ieri pentru ca mergeai incet pe trecerea de pietoni.

Dar sunt sigura ca ai fost si tu un nenorocit. Poate cu vointa ta sau fara, dar cu siguranta candva ai fost rautacios cu cineva. Sau n-ai reusit sa ii fii alaturi, i-ai divulgat secretele, l-ai ranit si acum iti dai seama ca e frig uneori, fara acel cineva. Esti si tu din cand in cand un cretin, nu iti dai seama ce le faci celor din jur, te crezi altruist pentru ca pui bani in cutia cu donatii de la kfc, cand de fapt nu ti-ai putea imagina un univers care nu creste si se dezvolta in jurul tau. Sa fim seriosi, cu toate cartile pe fata, esti cel mai important si asta e natural. Dar uneori, doar uneori, incearca sa-i vezi si pe ceilalti.

Pentru ca tristetea pe care o simti pe la 4 dimineata cand n-ai somn si n-ai cu cine vorbi, singuratatea aia, o alungi ulterior cu o portie buna de somn, dar stim amandoi ca revine urmatoarea noapte. Dupa ce toti dorm si tu ai ramas cumva treaz, tristetea aia apare pentru ca majoritatea timpului esti un nenorocit. Poate mai mult sau mai putin decat ceilalti, nu conteaza. Si ai fi in stare sa negi, sa te juri ca nu ti-ai dat seama ca raneai pe cineva cand ai spus cuvintele alea, sau ca nu ai stiut cat te iubea cand i-ai spus ca nu mai merge, poti sa te pui in genunchi, sa iti ceri iertare, sa promiti ca n-ai sa mai fii asa egoist, dar nu te-ai crede nici tu. Desigur, sa fii un nenorocit e in firea umana, sa ranesti e tot in firea umana. Dar stii ce mai e in firea umana? Sa iubesti, sa ajuti, sa fii altruist, sa iti pese. Dar nenorocit sau altruist, iti promit, la 4 dimineata, tot singur esti.

De ce, habar n-am. Cred ca programul "dupa fapta si rasplata" se incheie undeva pe la 2 noaptea.

Asa ca invata sa te culci mai devreme, sa te scoli mai tarziu si sa iti umpli timpul ramas.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

să auzim