mhm

Te-am cunoscut intr-o seara de vineri, inabordabil, la bar, cu tigara intre degete si un zambet atragator afisat. Te-ai oferit sa imi platesti bautura si-ai intins repede banii barmanului, iar eu ti-am multumit si m-am intors, sa plec. Te-ai pus in fata mea si uneori imi doresc sa nu o fi facut.
  "Nu merit un pupic?",intrebi.
  "Nu chiar.", zic.
  "Ce aroganta, auzi. Ma tin dupa tine."
   Uneori imi doresc sa te fi pupat, ca sa te plictisesc instantaneu, sa te retragi pentru ca as fi fost deja in bratele tale si stiu cum urasti sa agati asa rapid. In schimb, totusi, am vorbit cu tine, pentru ca erai amuzant si dulce si sincer si groaznic de chipes. Iar cand a trebuit sa plec m-ai luat in brate iar eu ti-am strecurat in buzunarul de la geaca numarul meu de telefon pe care,in incercarea de a parea interesanta, refuzasem sa ti-l impartasesc anterior. Ti-am zis ca daca "soarta vrea", poate ne vom reintalni, iar tu ai ramas trist si abatut si cu privirea aia a ta, in urma mea, sigur ca ma priveai pentru ultima oara. Uneori imi doresc sa fi fost adevarat.
   Ti-a luat 5 zile sa imi gasesti numarul. Iar cand m-ai sunat ti-ai cerut scuze de un miliard de ori ca nu iti verifici buzunarele, iar eu te-am iertat. Poate nu ar fi trebuit,totusi. Am iesit urmatoarea zi la un ceai. Si urmatoarea zi la alt ceai. Si urmatoarea zi tot la ceai, iar urmatoarea zi la o simpla plimbare. Si in fiecare zi m-ai lasat sa te tin de brat, iar seara ma conduceai acasa si ma pupai pe obraz si imi spuneai mereu ce bine miros si ca abia astepti sa ma vezi din nou. Si poate n-ar fi trebuit.
   Dupa cateva zile ne-am intalnit iarasi, ne-am plimbat cu masina ta, conduceai ca un disperat, iar eu iti spuneam ca esti nebun. "Dupa tine", raspundeai de fiecare data, iar eu taceam tot restul drumului. La urmatoarea plimbare, am inceput sa ies pe geam si sa urlu, asta pana cand ne-a oprit politia si ne-a certat. Iar noi am ras, impreuna. Poate n-ar fi trebuit.
  Urmatoarele zile ai uitat sa ma mai suni iar eu te uram pentru asta. Deja eram dependenta de tine. Stiam totul despre droguri,prafuri, tigari, alcool, vicii pe care ti le scoti din minte doar cu terapie si o duzina de psiho-terapeuti, dar nu-mi spusese nimeni ce sa faci cand drogul tau are un zambet minunat si o privire naucitoare. Intr-un final,m-ai sunat, dar prima data nu ti-am raspuns, inabordabila cica. Dupa, ne-am certat. Mi-ai zis ca sunt o copila pentru ca ma oftic din atat si ca uneori te enerveaza imaturitatea mea, iar eu am tipat la tine, ti-am inchis in nas si mi-am jurat ca nu-ti voi mai vorbi. Si poate ar fi fost mai bine daca ma tineam de cuvant.
  Dar n-am facut-o. Urmatoarea zi ne-am intalnit iar si dupa ce ne-am cerut scuze reciproc, te-am lasat sa ma saruti, iar tu m-ai lasat sa fiu iubita ta. Eram peste tot impreuna, tinandu-ne de mana, indragostiti, morti unul dupa celalalt. Eu imi neglijam apropiatii, tu pe ai tai. Dormeam mereu la tine, iar dimineata iti gateam omleta mea faimoasa, la care mereu strambai din nas, dar pe care o iubeai. Asa cum ma iubeai si pe mine. Ne-am promis ca vom fi impreuna mereu. Si poate n-ar fi trebuit. De fapt, ce mai conteaza, era deja prea tarziu sa ne mai detasam. Si totusi, tu ai reusit cumva. Intr-o saptamana ai disparut complet, naiba stie unde,iar eu am plans ca o proasta nopti la rand, fara sa imi dau seama daca te-am cunoscut vreodata cu adevarat. Poate nici n-ar fi trebuit.
   Ieri, ne-am revazut, dar cui ii mai pasa? Masina ta deja e veche si ceai bun in oras nu stiu unde mai gasesti. M-ai luat in brate si de data asta, dar nu mai am nimic sa-ti strecor in buzunar. Dar pentru ca plangeai in fata mea, ti-am promis ca nu te voi uita. Acum, ca ma gandesc, poate n-ar fi trebuit, totusi, sa te mint.

poate sigur

 poate că n-am făcut ce trebuie, sau poate da
 poate am văzut deja, sau poate vom vedea
 poate n-am știut eu ce să-ți spun, sau poate tu
 poate ne-am implicat prea mult,sau poate nu
 poate am greșit prea mult, sau poate doar eu
 sau poate doar tu;
 poate tot ce știam a fost o minciună
 poate pur și simplu, nu știm ce înseamnă împreună
 sau poate, doar poate, suntem perfecți așa,
 departe unul de altul,
 uitați unul de altul,
 cu dor, unul de altul,
 cu momente,unul cu altul
 și totuși,
 fără nimic;
 oricum cică dragostea-i gratis
 deci aruncăm de aiurea cu vorbe
 pentru că,în fond, nimic nu ne schimbă
 doar iubirea pentru celălalt
 care nu știu unde e
 dac-o găsești spune-i să vină
 să ne salveze, dacă vrem să fim salvați;
 vrem?
 poate că da, poate că nu
 poate ar trebui, dar mai degrabă nu
 poate că asta a fost tot.