multumiri/reprosuri

"Ma gandeam ca n-am apucat sa iti multumesc. Si sa imi cer si scuze" i-am spus.
"Adica?"
"Stii tu, sa-ti multumesc pentru toate momentele placute. Pentru toate amintirile. Meriti sa iti multumesc. Si pentru primul sarut pe care mi l-ai daruit, pentru ca a fost biletul meu spre al noualea cer si pentru fiecare sarut de dupa aceea. Ah si pentru buchetul ala de flori pe care l-ai lasat pe pervaz sau pentru telefoanele nenumarate din toiul noptii. Da' pentru certuri ti-am multumit?"
"O dai in ironii? Credeam ca am decis sa incheiam totul fara rautati."
"Dar nu, iub... Nu eram deloc ironica. Certurile cu tine ma faceau sa apreciez din ce in ce mai mult faptul ca ne si impacam. Ma rog, asta pana cand au devenit asa de dese si rele incat in loc sa fie reparate, erau inghesuite in subconstientul meu, din care acum au navalit. Si pentru datile in care m-ai facut sa plang iti multumesc. Doamne, tu nu realizezi ca m-ai facut incredibil de puternica. Te iubesc pentru asta."
"Si totusi, asta e modul tau de a-ti lua la revedere."
"Da. N-am sa spun ca nu e vina ta, pentru ca e. Tocmai tu m-ai facut sa ma apreciez pe mine insami. Deci cum sa ma accept in halul asta, langa tine? Ai distrus persoana care eram"
"Da' parca te facusem mai puternica."
"Nu ma urmaresti. Eram prea naiva inainte si tu m-ai pus cu picioarele pe pamant. Iti multumesc, iubitule. Sincer,sincer,sincer, te ador pentru modul in care m-ai transformat. Chiar daca procesul a fost dureros deseori, uite-te la mine acum. Sunt in sfarsit mandra de mine."
"Esti groaznica. Ma faci sa ma simt prost in timp ce imi multumesti. Si nici nu-mi dau seama daca esti ironica, sau pur si simplu rea."
"Poate numai rea mai stiu sa fiu."
"Asta nu e adevarat, sa nu spui asa ceva."
[o clipa de liniste, in care eu imi muscam buza, sa nu spun mai multe, iar el privea pe geam, pierdut, cred.]
"Stii ce iti doresc?" am spus
"Ce anume?"
"Ca intr-o zi, nu peste mult timp, sa intalnesti fata pe care ti-ai dorit-o. Sa fie langa tine mereu, sa te
aprecieze asa cum meriti. Dar sa n-o ranesti, te rog. Poate ea o sa te poata iubi, nenorocit cum esti."
il raneam, cred. nu se uita la mine, dar simteam tensiunea
"Si stii pentru ce imi cer scuze?" am soptit
"Nu cred ca vreau sa stiu"
"Ca n-am putut sa fiu eu fata aia. Pe care ti-o doresti."
brusc, se intoarce si ma apuca de brate. violent. imi place, oarecum. are lacrimi in ochi.
da, chiar il raneam
ah, ce-mi place.
"Esti oarba? Tu esti fata pe care mi-o doresc! Esti idioata, nu ma crezi niciodata desi am fost mereu sincer cu tine, am avut rabdare, dar esti ca un roman de dragoste prost! Nu poti sa accepti ca uneori, ce vrei e chiar in fata ta."
am ras usor
mi-a dat drumul si s-a intors iar spre geam
"Hei" ii zic "Sa-ti spun ce e culmea. In momentul asta, in care m-ai bruscat si mi-ai spus clar si raspicat cum stau lucrurile, te-am iubit cel mai mult de pana acum. hm, auzi, sa-ti adori efectiv iubitul fix la despartire."
"Ma urasti, e clar, altfel n-ai face asta" spune suparat
"Nu te urasc. Sincer. Te-am urat, dar acum , mi-e doar mila de tine. N-o sa ramanem prieteni, dar o sa fiu mereu aici cand vei avea nevoie de mine."
"Pleaca..." spune, fara sa vorbeasca serios
"Nu-ti fa griji, iubitule, te vei vindeca de mine."

despre regret

           Regretul apare odata cu dorul. Ai avut candva curajul sa iesi din zona ta de comfort si acum ti-ai pierdut avantul. Acum incepi sa dai inapoi , sa te intrebi cum ar fi fost daca te-ai mai fi multumit macar un pic cu ceea ce aveai, care,poate era mai bine decat nimic. Dar la momentul respectiv,nu gandeai asa. Nu mai voiai sa te complaci intr-o situatie de rahat. Sufletul tau, semet in adancul lui, nu ti-a permis sa te mai lasi calcat in picioare de mediocritatea conjuncturii. Indrazneala pe care ai aratat-o atunci te-a incantat un timp, dar acum esti un pic iritat de felul in care ai rezolvat lucrurile. Poate ai fi putut aborda problema altfel, indiferent de ipostaza penibila in care erai. Acum, analizand o pluralitate de puncte de vedere, iti vin in minte si alte rezolvari, poate mai putin radicale si astfel, fara sa iti dai seama, dai nastere unui sentiment care, incet, te va distruge sufleteste. Noi suntem cei care creem regretul, suntem singurii vinovati.

           Dar ma intreb, eu ce regret? Regret ca nu mereu am spus ce-am simtit si astfel, i-am indus pe altii in eroare, dar,mai mult, m-am pierdut putin cate putin printre propriile decizii. Stii ce mai regret? Ca imi ia atat de mult uneori sa realizez ca nu toti sunt ceea ce par.

            Antoine de Saint-Exupery spunea "Nebun este cel ce scarneste din dinti impotriva trecutului- blocul de granit a ceea ce a fost. Fii multumit cu ziua de azi, asa cum ti-a fost data, in loc sa te bat cu ireparabilul.". Desigur, fiindca tocmai am citat dintr-un autor celebru, am tinde sa fim de acord cu el. Dar nu regretul e cel care, (uneori) ne incurajeaza sa luam decizii mai bune de viitor?

            

             urmatoarea data cand regreti ceva, sau iti e dor de cineva, aminteste-ti bravura care iti curgea prin vene, odata cu frica si mandria, in momentul in care ai luat decizia de care acum te indoiesti. 

.....

   Uneori, isi aminteste cum ii sarutai gatul si ii sopteai aiureli ,in timp ce ii descheiai bluza. Si cand isi aminteste, isi inclesteaza mainile, ca si cum ar incerca sa apuce de parul tau, mult prea scurt. Dar si tu iti amintesti, uneori, cum se simteau unghiile ei pe spatele tau transpirat, iti amintesti si cum radeati amandoi cand nu erai in stare sa-ti scoti tricoul mai repede. Da' iti amintesti ce gust aveau buzele ei? Sau cat de usoara era , cand o tineai in brate? Iti amintesti cum te holbai la ea, cand era goala, in fata ta? Sau cand te-ai dus la ea acasa, sa o surprinzi, dar era suparata pe tine asa ca ti-a tinut morala jumatate de ora? Dar ce-a contat, ati facut dragoste dupa, pentru ca, asa rezolvati totul. Si ea isi aminteste momentul in care era imbracata doar in camasa ta, aia bleumarin si maica-ta s-a gandit sa iti faca o vizita.
    Stii ce-a uitat, in schimb? Ultima oara cand i-ai spus ca o iubesti si chiar te-a crezut. De fapt, a uitat de mult cum e sa aiba incredere in tine. Si tu n-o sa uiti niciodata cum e sa o ai alaturi. Dar poate ar trebui. Pentru ca, mai departe de atasamentul fizic si pasional, n-aveti nimic. Nimic. In afara de povesti dragute si multe amintiri,nu mai aveti nimic. Langa tine a invatat sa se iubeasca pe ea,pentru ca pe tine te iubea degeaba.
    Voiam sa te intreb: Iti amintesti cum era inainte? Inainte sa ti se dedice complet? Nici eu.
    Am vazut-o ieri. Era cu altul, dar nu e la fel. Am vazut cum il privea. Pe tine te privea altfel. Tu,insa, n-ai vazut niciodata mai departe de nevoile tale primitive.