"Ma gandeam ca n-am apucat sa iti multumesc. Si sa imi cer si scuze" i-am spus.
"Adica?"
"Stii tu, sa-ti multumesc pentru toate momentele placute. Pentru toate amintirile. Meriti sa iti multumesc. Si pentru primul sarut pe care mi l-ai daruit, pentru ca a fost biletul meu spre al noualea cer si pentru fiecare sarut de dupa aceea. Ah si pentru buchetul ala de flori pe care l-ai lasat pe pervaz sau pentru telefoanele nenumarate din toiul noptii. Da' pentru certuri ti-am multumit?"
"O dai in ironii? Credeam ca am decis sa incheiam totul fara rautati."
"Dar nu, iub... Nu eram deloc ironica. Certurile cu tine ma faceau sa apreciez din ce in ce mai mult faptul ca ne si impacam. Ma rog, asta pana cand au devenit asa de dese si rele incat in loc sa fie reparate, erau inghesuite in subconstientul meu, din care acum au navalit. Si pentru datile in care m-ai facut sa plang iti multumesc. Doamne, tu nu realizezi ca m-ai facut incredibil de puternica. Te iubesc pentru asta."
"Si totusi, asta e modul tau de a-ti lua la revedere."
"Da. N-am sa spun ca nu e vina ta, pentru ca e. Tocmai tu m-ai facut sa ma apreciez pe mine insami. Deci cum sa ma accept in halul asta, langa tine? Ai distrus persoana care eram"
"Da' parca te facusem mai puternica."
"Nu ma urmaresti. Eram prea naiva inainte si tu m-ai pus cu picioarele pe pamant. Iti multumesc, iubitule. Sincer,sincer,sincer, te ador pentru modul in care m-ai transformat. Chiar daca procesul a fost dureros deseori, uite-te la mine acum. Sunt in sfarsit mandra de mine."
"Esti groaznica. Ma faci sa ma simt prost in timp ce imi multumesti. Si nici nu-mi dau seama daca esti ironica, sau pur si simplu rea."
"Poate numai rea mai stiu sa fiu."
"Asta nu e adevarat, sa nu spui asa ceva."
[o clipa de liniste, in care eu imi muscam buza, sa nu spun mai multe, iar el privea pe geam, pierdut, cred.]
"Stii ce iti doresc?" am spus
"Ce anume?"
"Ca intr-o zi, nu peste mult timp, sa intalnesti fata pe care ti-ai dorit-o. Sa fie langa tine mereu, sa te
aprecieze asa cum meriti. Dar sa n-o ranesti, te rog. Poate ea o sa te poata iubi, nenorocit cum esti."
il raneam, cred. nu se uita la mine, dar simteam tensiunea
"Si stii pentru ce imi cer scuze?" am soptit
"Nu cred ca vreau sa stiu"
"Ca n-am putut sa fiu eu fata aia. Pe care ti-o doresti."
brusc, se intoarce si ma apuca de brate. violent. imi place, oarecum. are lacrimi in ochi.
da, chiar il raneam
ah, ce-mi place.
"Esti oarba? Tu esti fata pe care mi-o doresc! Esti idioata, nu ma crezi niciodata desi am fost mereu sincer cu tine, am avut rabdare, dar esti ca un roman de dragoste prost! Nu poti sa accepti ca uneori, ce vrei e chiar in fata ta."
am ras usor
mi-a dat drumul si s-a intors iar spre geam
"Hei" ii zic "Sa-ti spun ce e culmea. In momentul asta, in care m-ai bruscat si mi-ai spus clar si raspicat cum stau lucrurile, te-am iubit cel mai mult de pana acum. hm, auzi, sa-ti adori efectiv iubitul fix la despartire."
"Ma urasti, e clar, altfel n-ai face asta" spune suparat
"Nu te urasc. Sincer. Te-am urat, dar acum , mi-e doar mila de tine. N-o sa ramanem prieteni, dar o sa fiu mereu aici cand vei avea nevoie de mine."
"Pleaca..." spune, fara sa vorbeasca serios
"Nu-ti fa griji, iubitule, te vei vindeca de mine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
să auzim