matematica si fuga

    7 miliarde de suflete, toate au ieșit în străzi ca să fugă spre, sau de, ceva. Naiba știe unde și când se vor opri. Dar 7 miliarde de suflete sunt într-un maraton nebun și străzile nu mai rezistă mult, lumea se cutremură și unii cad, se lovesc, iar alții încep să obosească. Sunt și unii care sfidează gravitația și îi vezi plutind ușor - li se spune fericiți- în timp ce majoritatea sunt buimaci și habar nu au ce vor sau de unde se cumpără așa ceva. Ăștia 7 miliarde sunt atât de fraieri încât au impresia că e o cursă, dar ei nici măcar nu fug în aceeași direcție.
 Uită-te la ei, cum își dau coate și se-mping, se înjură și se scuipă atunci când căile lor se intersectează. În timp ce alții se admiră sau se săruta și se aruncă, îmbrățișați, în marea de oameni pierduți, fără să le pese că toți le văd indecența, ieșind mai apoi, levitând, ridicându-se deasupra tuturor fără pic de grijă. Apoi se mai întâmplă să și cadă din această reverie plutitoare -separat- și se lovesc; dar se ridică, se scutură, se uită în jur, văd că sunt singuri -din nou- și o iau la fugă.
    7 miliarde de chipuri, toate diferite, toate speriate, toate confuze. 7 miliarde de combinări de caracteristici, formând 7 miliarde de personalități unice. 7 miliarde de dovezi că lumea e paradoxală în tot ceea ce o privește - suntem diferiți, dar atât de asemănători; perfecționiști dar atât de imperfecți; inteligenți, dar atât de proști. Alergăm și nu știm că totul ar fi mai simplu dacă ne-am opri să mai luăm o gură de aer din când în când. Nu,aici, printre 7 miliarde de ignoranți, să te oprești e ca și cum ți-ai accepta direct moartea. Dacă te oprești, te calcă în picioare și, dacă ești destul de norocos - sau ghinionist- să reziști la asta, rămâi singur, auzind în depărtare doar tropăitul violent a 7 miliarde de oameni grăbiți .
     Vezi tu, planeta asta nu mai rezistă mult la fuga noastră nebună, iar noi suntem prea implicați să ne mai oprim. 7 miliarde e un număr mare, greoi, de suflete încărcate de fel și fel de sentimente ce le pun pe fugă. Însă de tine nu poți să fugi.
     Iar eu, dragul meu, nu cred că mai pot să fug. Ce-ar fi să ne oprim amândoi? Poate că singurătatea departe de maratonul ăsta nu sună chiar așa de rău. Putem asculta împreună tropăitul violent al celor ce încă aleargă; putem să profităm de apatia noastră și să ne facem aici, în pustietate, un regat al statorniciei.

iubirea de sine si crimele ei

Stii ce-i mai fragil decat orice relatie, balon de sapun sau fulg de zapada? Stii ce , odata cu disparitia sa, poate sa iti cutremure intreaga lume, mai puternic decat ar face-o un cutremur sau un tsunami? Stii ce, prin simpla sa lipsa, te poate distruge fara drept de apel? Nu, habar n-ai.

Iubirea de sine.

Ce porcarie, nu? Dar ii admir pe cei care o au in cantitati nelimitate, pe cand ei nici nu stiu ce norocosi sunt. Sa fii capabil sa te privesti in fiecare zi in oglinda si sa-ti zambesti e mai greu decat sa-i zambesti altuia. Vezi tu, intr-o lume in care toate semnele iti dau de inteles ca nici nu esti si nici nu vei fi vreodata de ajuns, intr-o societate in care perfectiunea e considerata o necesitate, dar o imposibilitate simultan, e greu sa mai ai timp sa te apreciezi pe tine insuti. E o viata mult prea scurta ca sa fii tot ce iti doresti sa fii, iar tu esti prea lenes ca sa muncesti mai mult, prea prost ca sa nu ranesti -pe tine sau pe altii- , prea sentimental ca sa nu suferi si prea visator ca sa nu te ineci in sperante cretine. Si vorbesc despre "tine" pentru ca e usor sa generalizezi si mult mai greu sa personalizezi. 

Nu mi-am plans niciodata de mila si nu cred ca vreau sa incep acum, dar sunt, totusi, intr-un punct in care pot spune ca am obosit si astfel, inteleg. E nevoie sa ajungi aici, sa fii dezamagit, dezgustat si satul de propria-ti persoana ca sa realizezi ca asta e cursul firesc al vietii. Nu e nimic neobisnuit, rusinos sau patetic in a-ti detesta, din cand in cand, eul. Poti sa-njuri, sa te-nchizi in tine, sa plangi sau nu, dar important e sa razbesti. Intr-un final. Si finalul ala e dulce si luminos si poate, cu putin noroc, o sa includa si un pic de dragoste pentru tine -de la tine- ca-i cea mai buna. Doar ca ai un drum de strabatut pana acolo, obstacole de trecut, asteptari si teluri de atins, vise de uitat, persoane de iertat, persoane de la care sa-ti ceri iertare..

P.S: Stiai ca aproximativ 3 000 de oameni se sinucid in lume zilnic? Majoritatea barbati. 3 000 de suflete ratacite, toate indesate in 24 de ore reci si triste. Si cica sa fim fericiti, cand fiecare zi poarta 3 000 de doliuri.