Nu pot sa respir. Nu pot sa dorm sau sa stau treaza. Nu pot sa vorbesc, sa ascult, sa mananc ori sa beau. Nu pot decat sa traiesc de pe un moment pe altul, pentru ca mai incolo de minutul urmator, totul mi se pare infricosator. Mi-e teama.
Si nu pot sa respir. Tremur si as vrea sa plang, dar nici asta nu pot sa mai fac. Nici sa zambesc nu pot. Nu stiu incotro sa merg sau cu cine sa vorbesc. Mi-e scarba de mine si de ceea ce se intampla.
Si nu pot sa respir. Nu pot sa controlez nimic si asta ma innebuneste, intelegi? Am nevoie sa gandesc clar si liber dar nu mai reusesc. Sunt amortita si coplesita simultan, nu mai stiu la ce sa sper sau ce sa spun, pentru ca totul se duce la vale.
Si nu pot sa respir.
La dracu, nu pot sa mai respir si cumva, totusi, reusesc sa traiesc fara aer. Ceea ce e groaznic, pentru ca acum plamanii mei inspira tot felul de toxine deghizate-n sentimente. Si toate ma ametesc, ma sperie si ma fac sa vreau sa ma ascund sub plapuma pentru tot restul vietii.
Te urasc, pentru ca nu-mi mai lasi aer deloc.
nu pot sa respir.
nu pot sa respir.
nu pot sa respir cand nu esti aici.