despre regret

           Regretul apare odata cu dorul. Ai avut candva curajul sa iesi din zona ta de comfort si acum ti-ai pierdut avantul. Acum incepi sa dai inapoi , sa te intrebi cum ar fi fost daca te-ai mai fi multumit macar un pic cu ceea ce aveai, care,poate era mai bine decat nimic. Dar la momentul respectiv,nu gandeai asa. Nu mai voiai sa te complaci intr-o situatie de rahat. Sufletul tau, semet in adancul lui, nu ti-a permis sa te mai lasi calcat in picioare de mediocritatea conjuncturii. Indrazneala pe care ai aratat-o atunci te-a incantat un timp, dar acum esti un pic iritat de felul in care ai rezolvat lucrurile. Poate ai fi putut aborda problema altfel, indiferent de ipostaza penibila in care erai. Acum, analizand o pluralitate de puncte de vedere, iti vin in minte si alte rezolvari, poate mai putin radicale si astfel, fara sa iti dai seama, dai nastere unui sentiment care, incet, te va distruge sufleteste. Noi suntem cei care creem regretul, suntem singurii vinovati.

           Dar ma intreb, eu ce regret? Regret ca nu mereu am spus ce-am simtit si astfel, i-am indus pe altii in eroare, dar,mai mult, m-am pierdut putin cate putin printre propriile decizii. Stii ce mai regret? Ca imi ia atat de mult uneori sa realizez ca nu toti sunt ceea ce par.

            Antoine de Saint-Exupery spunea "Nebun este cel ce scarneste din dinti impotriva trecutului- blocul de granit a ceea ce a fost. Fii multumit cu ziua de azi, asa cum ti-a fost data, in loc sa te bat cu ireparabilul.". Desigur, fiindca tocmai am citat dintr-un autor celebru, am tinde sa fim de acord cu el. Dar nu regretul e cel care, (uneori) ne incurajeaza sa luam decizii mai bune de viitor?

            

             urmatoarea data cand regreti ceva, sau iti e dor de cineva, aminteste-ti bravura care iti curgea prin vene, odata cu frica si mandria, in momentul in care ai luat decizia de care acum te indoiesti.