iubirea de sine si crimele ei

Stii ce-i mai fragil decat orice relatie, balon de sapun sau fulg de zapada? Stii ce , odata cu disparitia sa, poate sa iti cutremure intreaga lume, mai puternic decat ar face-o un cutremur sau un tsunami? Stii ce, prin simpla sa lipsa, te poate distruge fara drept de apel? Nu, habar n-ai.

Iubirea de sine.

Ce porcarie, nu? Dar ii admir pe cei care o au in cantitati nelimitate, pe cand ei nici nu stiu ce norocosi sunt. Sa fii capabil sa te privesti in fiecare zi in oglinda si sa-ti zambesti e mai greu decat sa-i zambesti altuia. Vezi tu, intr-o lume in care toate semnele iti dau de inteles ca nici nu esti si nici nu vei fi vreodata de ajuns, intr-o societate in care perfectiunea e considerata o necesitate, dar o imposibilitate simultan, e greu sa mai ai timp sa te apreciezi pe tine insuti. E o viata mult prea scurta ca sa fii tot ce iti doresti sa fii, iar tu esti prea lenes ca sa muncesti mai mult, prea prost ca sa nu ranesti -pe tine sau pe altii- , prea sentimental ca sa nu suferi si prea visator ca sa nu te ineci in sperante cretine. Si vorbesc despre "tine" pentru ca e usor sa generalizezi si mult mai greu sa personalizezi. 

Nu mi-am plans niciodata de mila si nu cred ca vreau sa incep acum, dar sunt, totusi, intr-un punct in care pot spune ca am obosit si astfel, inteleg. E nevoie sa ajungi aici, sa fii dezamagit, dezgustat si satul de propria-ti persoana ca sa realizezi ca asta e cursul firesc al vietii. Nu e nimic neobisnuit, rusinos sau patetic in a-ti detesta, din cand in cand, eul. Poti sa-njuri, sa te-nchizi in tine, sa plangi sau nu, dar important e sa razbesti. Intr-un final. Si finalul ala e dulce si luminos si poate, cu putin noroc, o sa includa si un pic de dragoste pentru tine -de la tine- ca-i cea mai buna. Doar ca ai un drum de strabatut pana acolo, obstacole de trecut, asteptari si teluri de atins, vise de uitat, persoane de iertat, persoane de la care sa-ti ceri iertare..

P.S: Stiai ca aproximativ 3 000 de oameni se sinucid in lume zilnic? Majoritatea barbati. 3 000 de suflete ratacite, toate indesate in 24 de ore reci si triste. Si cica sa fim fericiti, cand fiecare zi poarta 3 000 de doliuri.