defecte si probleme

   Arunca-ti defectele aici, in gramajoara cu defectele mele, sa le vedem cum se iau in brate si se iubesc, cum se inteleg si se iarta. Arunca-ti si ura pe care o simti pentru mine si ramai numai cu sentimente pure si pozitive. Tu n-ai fost niciodata complexat de ceea ce esti, asta am admirat la tine. Eu, in schimb, mi-am ascuns toate partile proaste, sperand ca nu o sa le cunosti niciodata. Dar acum vreau, vreau sa le cunosti si sa le iubesti cu toata inima ta. Asa ca le-am aruncat aici, alaturi, pune-le si pe ale tale tot acolo si uita-te la ele, defectele noastre, cum isi soptesc cuvinte de alin si se lauda, care mai de care. Uite cum stangaciile noastre se iarta intre ele si cum aroganta mea o imbratiseaza pe a ta. Uite cum faptul ca te enervezi repede nu mai conteaza cand e in prezenta nepasarii mele. Uite si cum lipsa ta de tact e completata de lipsa mea de sinceritate. Jur, iubite, uitandu-ma la gramajoara noastra de defecte, vad tot ce-i mai frumos din noi. Si uitandu-ma la tine nu mai vad lucrurile pe care le detest, lucrurile care ma fac sa te urasc uneori. Te vad doar pe tine, asa simplu, fara reprosurile pe care mi le faci mereu, iar eu te privesc fara niciun fel de mandrie, cum fac de obicei. Ce dezbracati suntem acum, pentru ca am ramas fara mastile noastre formate din cusururi infinite, am ramas doar cu haine pe noi, atat mai avem, ne acoperim strict fizic, caci spiritual suntem transparenti. Iti vad acum sufletul, partial gol. Si tu il vezi pe al meu. Nu mai avem secrete unul fata de celalalt, nu mai avem motive sa ne uram, ar trebui sa iti sar in brate si sa profit de aceste minute pretioase, pana cand imperfectiunile noastre se vor agata din nou de noi, se vor catara cu greu pe spinarile noastre si ne vor ingreuna umerii. Sa profitam inainte sa devenim din nou slabi, cum eram inainte, sa beneficiem acum, cat mai avem timp, de pseudo-perfectiunea ce ne-a cuprins, inainte sa ne paraseasca pe veci. Caci stii, iubite, ca toate carentele noastre o sa ne urmareasca pe veci si chiar daca am fugi de ele, ar fi in zadar: sunt rapide, nenorocitele. Ar trebui sa ma iei in brate, sa ma saruti si sa ma iubesti mai mult ca oricand, ca m-am lepadat de ceea ce urasti la mine.
   Si totusi, nu-ti sar in brate, iar tu nu ma saruti. Ah, cand te vad asa, fara defecte, doar cu partile tale bune, parca te detest si mai tare. Si ma face sa realizez: nu defectele noastre sunt problema, ci noi.