nu mai tresar, recunosc

5 aprilie 2013

Iubite,
 Mi-e dor de tine. Ai plecat departe, in alte tari pentru ca trebuie sa cresti, sa iti faci o cariera, o viata pentru tine, pentru mine, pentru noi. Si mai suni uneori, dar suntem atat de departe. Nu numai fizic, mai adanc de atat. Ne-am indepartat. Pana acum distanta era doar o bariera de kilometri intre corpurile noastre, dar nu intre suflete. Ele erau impreuna, mereu, fie ca vorbeam sau nu. Brusc, si asta s-a schimbat. Si uneori, cand iti aud vocea nu mai tresar, recunosc. Si fluturii pe care mi i-ai daruit cand m-ai luat prima oara de mana au murit, s-au sufocat de dor si incerc in zadar sa gasesc altii sa-i inlocuiesc. Mai am doar unul, atat si nu e indeajuns. Tu nu intelegi, cred, pentru ca toata ziua apari pe la tot felul de petreceri acolo si canti si bei si te distrezi, iar in timpul asta eu astept sa ma suni si sa imi povestesti cum a fost. Inainte iti imaginai ca sunt cu tine si ma distram si eu, dar acum m-ai scos din imaginatia ta iar eu, am ramas blocata undeva intre ce faci tu si ce ar trebui sa fac eu. De fapt, cred ca majoritatea timpului sunt cu gandul acolo si fizicul aici, poate de asta toate imi ies aiurea. Mi-as cumpara un bilet de avion, sa ma reintregesc dar imi e frica sa dau ochii cu tine. Daca nu te mai cunosc? Daca nu ma mai vrei? Daca si fluturii tai au murit, sufocati de dor? Sau poate mai ai si tu macar unul, sa ii facem cunostinta cu al meu si sa ne iubim iar cum era candva.

13 aprilie 2013
   Mi-e dor de tine. Ai plecat pentru ca ai nevoie sa te regasesti, dar de ce nu puteai sa faci asta aici, langa mine? Si chiar a trebuit sa treci granita, atat de tare vrei sa fugi? Mi-ai zis ca te vei intoarce repede, dar te astept de 3 luni si 8 zile, cu telefonul intr-o mana si poza ta in cealalta. Uneori stau pe partea ta de pat, dar ti-a pierdut mirosul si e rece ca naiba. Hainele tale te-au uitat si ele, parca nimic in casa asta nu te mai cunoaste. Stii,uneori, ma gandesc ca daca nu ar fi pozele de pe dulapul de langa usa, as crede ca existi doar in imaginatia mea, ca te-am inventat de dor, de nevoie, de singuratate. Inainte, cand sunai, alungai toate temerile astea, dar acum, cand iti aud vocea nu mai tresar, recunosc.
 
15 aprilie 2013
Fluturele meu se zbate, e singur.
 
16 aprilie 2013
Acum trei zile mi-am gatit paste, cum iti placeau si tie, doar ca le-am mancat singura si paharul de vin ieftin de dupa, tot singura. Si nici macar nu te-ai sinchisit sa suni. Incep sa ma satur, stii, de dor, ma satur sa te astept. Ti-am promis ca voi fi aici cand te intorci, dar ce daca imi incalc promisiunea? Probabil nu o sa iti pese, muzica ta e tot ce ai acum si te multumesti cu ea, eu sunt deja in plus. Si tu ai zis ca suni si ai mintit.

20 aprilie 2013
   Fluturele meu abia mai respira, se sufoca, nu mai da din aripioarele lui micute.

22 aprilie 2013
   Ieri m-am trezit devreme , n-ai mai sunat de noua zile, iar fluturasul meu a decedat, asadar nu mai am niciun interes sa iti aud vocea sau macar numele. Nu te obosi sa suni,oricum nu mai tresar cand iti aud vocea,recunosc.
 
25 aprilie 2013
   Azi ai aparut la usa, cu un buchet imens de trandafiri si m-ai sarutat apasat, cu lacrimi in ochi, dupa care mi-ai soptit ca promiti ca nu mai pleci. Te-am luat in brate: "mi-a fost dor de tine, iubite", am spus, dar nu am tresarit, recunosc. Ai intrat in casa, radeai galagios pentru ca si tie ti-a fost dor. Eu am stat in pragul usii, te priveam cum , uimit, constatai ca nimic din casa nu mai aducea aminte de tine. "Credeai ca nu mai vin." murmuri. Eu inchid usa si ma apropii de tine. "Eram sigura ca nu mai vii." M-ai sarutat, dupa care mi-ai jurat ca nu vei mai face asa ceva si ca ma iubesti mai mult decat orice. Mi-ai zis ca viata fara mine a fost un calvar, ca dorul te-a macinat zilnic pana nu ai mai putut si te-ai intors. "Si totusi nu ai sunat" zic, pe un ton amar. "Mi-a fost greu", te scuzi. "Nu stiam ce sa fac, sa te sun, sa vin, sa raman acolo...". M-am intors spre usa si am redeschis-o. "Si mie mi-a fost greu, nu stiam ce sa fac, dar acum cu siguranta m-am lamurit. Vreau sa pleci si de data asta sa nu te mai intorci." Ma fixezi cu privirea, revoltat. "Dar m-ai asteptat pana acum." "ha, uite-te in jur, nu mai existi in casa asta". Ai lasat o lacrima sa curga rapid pe obrazul stang, acum palid, candva rozaliu, dupa care te-ai indreptat spre iesire. M-ai privit inca odata, pentru ultima oara dupa care mi-ai soptit ca ma iubesti. Daca ai fi venit cu macar cateva zile inainte mi-ai fi putut salva ultimul fluturas, am fi putut fi iarasi noi. Dar ai intarziat si acum nu mai tresar.