cine-i de vina

Care este cea mai puternica emotie pe care o putem simti ? Este vreo subalterna a tristetii sau a bucuriei? Care e diferenta, pana la urma, dintre ele si care e mai longeviva? Pai, un moment placut iti aduce un zambet pe fata si o amintire pretioasa, dar nu am crezut niciodata ca rezista asa mult in timp precum o dezamagire, sau o suparare. Tristetea, in sinea sa, e un sentiment devastator, te aduce intr-un punct in care nu mai stii ce sa faci. Si cand plangi, lacrimile se imprima in cearcanele tale si in obrajii tai palizi, ochii tai devin rosii, nu iti mai ajunge aerul si nu stii ce sa mai faci. Cand razi,simptomele sunt relativ asemanatoare, dar zambetul lasa doar niste riduri amarate in jurul buzelor pe care, ulterior, ajungi sa le urasti dar,mai important, sa le pui pe seama timpului.

Timpul, de fapt, nu e vinovat cu nimic. Cand mori, nu timpul te omoara, ci tu insati. Un pas gresit, o vorba spusa aiurea, o decizie proasta, lucruri de genul omoara oameni. Cand mori calcat de masina. De ce dracu nu te-ai uitat ca lumea, sa il vezi pe idiotul ala cum venea cu viteza? Cand mori din cauza unei boli. De ce nu ai mers la doctor la timp, de ce naiba nu ai avut grija de tine? Cand mori intr-un accident de avion. De ce ai luat avionul ala, de ce trebuia neaparat sa pleci? Si exemplele pot continua. Dar asta nu se aplica numai la decese. Cand te certi cu cineva. De ce ai spus lucruri aiurea, de ce nu ai fost mai atent cum te-ai comportat? Cand te desparti de iubitul/iubita ta. De ce nu ai fost mai tolerant, de ce nu i-ai vorbit frumos? Cand pierzi ceva. De ce nu esti atent, de ce nu ai avut grija? Toate astea sunt puse pe seama circumstantelor, a momentului nepotrivit, a cuvintelor ce nu au iesit ele cum trebuiau, cand de fapt noi le-am gandit din parti. Nimeni altcineva nu e vinovat pentru ceea ce se intampla decat noi. Si totusi,nu suntem dispusi sa ne asumam responsabilitatea. De ce? Pai e mai usor sa spui pur si simplu ca "omul mai greseste", aruncandu-ti practic vina in poalele firii omului,in loc sa spui "am gresit", recunoscand ca nu e toata rasa umana vinovata pentru tampenia ta, ci doar tu si deciziile tale proaste.

Si sa nu uitam faptul ca desi in viziunea noastra timpul face toate stricaciunile (naiba sa-l ia), tot el le repara. Nu suntem in stare sa facem ceva ca sa ne fie bine, spunem simplu, cu un ton lin, cu tentativa de a parea mari poeti sau filosofi ca "timpul le repara pe toate". Timpul nu face nimic din astea, el doar trece, atat stie sa faca. Cand esti trist, sau deprimat si cu timpul iti revii, nu-i multumi ceasului, ca nu si-a oprit acele si ca astfel, esti din nou tu. Multumeste-i creierului tau, care stie cum sa faca incat sa iti revina zambetul pe fata, sau prietenilor tai ca ti-au fost alaturi. Nu timpul le-a rezolvat pe toate, ci tu si cei ce iti sunt alaturi. Acum, multi ar zice ca la fel sta treaba si cu Dumnezeu, sau orice fel de credinta. Nu e asa, pentru ca in momentul in care crezi in ceva supraomenesc, ceva divin, modalitatea ta de gandire se schimba, odata cu principiile si comportamentul tau. Deci poti sa ii multumesti dumnezeului tau pentru tot ce face pentru tine, dar fara sa cazi in absurd: numai el primeste toate laudele. Desigur, acest subiect e unul sensibil si poate fi larg dezbatut, intrucat multi m-ar contrazice.

Un lucru e clar, totusi : Timpul e al nostru, noi l-am inventat, noi il obligam sa existe si noi depindem de el. Timpul nu strica, nu repara, el e doar captiv in toate ceasurile noastre si cartile de istorie si tot ce face e sa ne ofere un suport pe care sa ne insiram toate amintirile, reusitele, dezamagirile, tampeniile s.a.m.d. Asuma-ti vina pentru ce faci si apreciaza-i pe cei care te ajuta in momentele grele si gandeste-te ca ridurile din jurul buzelor si ochilor au aparut datorita zambetelor aruncate pe furis, sau momentelor in care ai ras fara oprire. Iar ridurile de expresie, de pe frunte, iti apar pentru ca vorbesti cu atat patos si pentru ca te enervezi repede. Iar cearcanele pe care le urasti atat de tare au aparut pentru ca iti petreci noptile cu prietenii tai sau pentru ca refuzi sa te culci la timp, sau poate pentru ca ai avut un test greu saptamana asta si ai renuntat la dormit in favoarea cartilor. Nu e vina timpului, el e destul. Si urmatoarea data cand dai vina pe el pentru ca ai atatea "semne" pe chip, aminteste-ti, totusi, ca depinzi de ceas si nu mai fa pe rebelul.