Te-ai gandit vreodata cam cati prieteni pierzi in cursul vietii tale? Adica, oameni fata de care te-ai deschis, pentru care ai simtit ceva candva sunt, acum, straini. Si e ca si cum odata cu povestile alea pe care le-ai spus asa, fara nicio problema, le-ai lasat lor o particica din tine. Si acum au plecat, cu tot cu bucatica aia. Dar tu nu ii mai cunosti si esti plin de teama, pentru ca un necunoscut stie asa multe despre tine. De fapt, probabil ei au si uitat povestea despre ce ai facut tu cu prietenele tale intr-un moment de nebunie, probabil nu le mai pasa fostilor tai amici, dar tie tot iti este frica, pentru ca te-ai confesat asa usor.
Fiecare prieten pe care l-ai avut vreodata are capacitatea de a intra, oarecum, in sufletul tau si ramane acolo. Dar din interior e cel mai usor sa ranesti, nu-i asa? Si te doare pentru ca ti-e frica. Doamne, cate se schimba intr-o viata si se vor mai schimba. Nu ti-e frica si ca in orice moment poti sa ii pierzi pe cei ce iti sunt alaturi?
Ce nesigur e tot.
Si infricosator. Poti sa pierzi tot intr-o secunda. Tot. Si de ce? Pentru ca tu cresti, te schimbi, oamenii o iau in directii diferite, isi intorc spatele, fara sa le pese. Si e atat de socant cand realizezi ca nu esti ce erai acum 5 ani, de exemplu.
Dar pana atunci, pune mana si fii o persoana mai buna, pentru tine, pentru cei din jur. Ca sa nu mai pierzi bucatele din sufletul tau, irosite pe oameni ce nu merita.
Ei bine, realizez acum, târziu, că am greşit în decursul a lungi perioade de slăbiciune când m-am deschis cu uşurinţă în faţa multor persoane care nici măcar nu îmi erau prieteni, pentru ce? Egoismul meu ma făcea să mă laud cu problema pe care o aveam, gen priviţi-mă, sunt frustrat, my life is fucked up, şi am greşit.. Acum sunt norocos, nu am avut de-a face asa mult cu fantome ale acelor decizii, nu am păţit nimic, până acum din cauza acelor greşeli..
RăspundețiȘtergereTotuşi, nu cred că am vreun prieten, am mulţişori amici, dar nu am un prieten, şi nici nu cred că duc lipsă, sau poate nu-mi dau seama..
Poate nu duci lipsa, dar exista multe momente in care sentimentul pe care il simteai, care te facea sa te deschizi cu usurinta va reveni, nu din egoism ci din pura nevoie de a avea pe cineva alaturi. Toate perioadele alea de slabiciune par ca au trecut, dar uneori se intorc si ai nevoie de cineva alaturi. Poate nu-ti dai seama si acei multisori amici chiar isi doresc sa ii consideri prieteni adevarati.
ȘtergereDar aici apare o problema, se intampla ca eu sa fiu singurul care sa ma deschid, si imi dau seama acum ca defapt nevoia aceea de a ma deschide era masca nevoii de a ma consuma, de a da afara tot ce am pe suflet, de aceea uneori nu am avut nevoie de un prieten pentru a face asta, m-am multumi sa-mi bat joc de blog, transpunand acolo cat mai fidel ceea ce simt.
ȘtergereNevoia de a te consuma e extraordinar de comuna si desi iti inteleg complet nevoia de blog, nu e intotdeauna indeajuns. Mai ales ca nu e deloc intim si asta poate deveni deranjant uneori.
Ștergere